Anxietatea copiilor

Annemari Varsescu4 octombrie 202110min7901
editia septembrie 2021
Tehnici de intervenție prin artă sau prin joc, la îndemâna părinților

Anxietatea creează deseori probleme copiilor, atât în situații normale, dar mai ales în cele de stres puternic, când sentimentul de siguranță sau starea de bine sunt amenințate. Această amenințare simțită de copii este determinată, de obicei, de percepția greșită a lucrurilor sau a semnificațiilor acestora. De aceea, pentru a micșora efectul ei sau chiar a o elimina este foarte important să încurajăm discuțiile cu copiii, să le permitem să pună întrebări, să le răspundem, să explicăm și să clarificăm neînțelegerile. Să oferim scenarii pozitive situațiilor exprimate de ei prin întrebări de genul “Ce se întâmplă dacă?”

Chiar și atunci când vorbim de situațiile de criză, când frica puternică sau anxietatea deja și-au făcut simțită prezența, ne putem ajuta copiii să treacă peste momentul dificil. Acest articol va prezenta câteva tehnici utile, pe care le puteți încerca și voi acasă, în lipsa unui terapeut.

În situații de stres puternic răspunsul organismului de „luptă sau fugi” apare negreșit. Este un răspuns înnăscut al sistemului nervos, care favorizează supraviețuirea. Expunerea constantă la stres sau predispozițiile naturale pot crea o stare de vigilență. Când copilul este într-o continuă stare de vigilență, lucrurile pot escalada foarte ușor ajungându-se la o stare de super-vigilență, o stare cu un consum foarte mare de energie.
Super-vigilența este un simptom cheie în cazul copiilor care manifestă anxietate, aceștia ajungând uneori să caute motive din cauza cărora să-și facă griji. De aceea și nu numai, este foarte important să vorbim cu ei, să îi ascultăm, să le cunoaștem părerile, modul în care își explică situația, să corectăm cu mult tact și empatie ideile stresante din mintea lor, încercând să le oferim scenarii reale pozitive.

Când stările de extremă vigilență, de teamă, frică, anxietate apar, primul lucru pe care trebuie să îl avem în minte este liniștirea, calmarea sistemului nervos. Nu uitați însă că acest lucru este posibil doar dacă noi suntem liniștiți, altfel nu facem decât să alimentăm neliniștea lor cu a noastră. Astfel, înainte de orice, luați o mică pauză, respirați adânc și încercați să vă goliți mintea de teamă sau tensiune.

Calmarea sistemului nervos poate fi realizată prin trei modalități, folosind metode fizice, mentale sau metode ce le combină pe cele două.

În continuare vom vedea exemple de tehnici pe care le puteți practica acasă. Nu vă limitați la ele și nu le aplicați mot-a-mot, le puteți schimba, adapta, puteți încerca să găsiți propriile modalități potrivite vouă și copiilor voștri.

Unul dintre motivele care îi determină, atât pe copii cât și pe adulți, să trăiască o stare de intensă anxietate este hiperventilația. Aceasta este un răspuns al organismului la frică, stres, fobie sau anxietate.
Se manifestă fizic ca respirație scurtă și rapidă, sporire a expirației în detrimentul inspirației, ceea ce determină o paletă largă de simptome: amețeală, puls rapid, tensiune sau durere în piept, furnicături la nivelul degetelor, pierderea coordonării mână-picior etc. Hiperventilația, prin simptomele ei, sperie foarte mult, accentuând starea de anxietate.
În caz de hiperventilație, înainte de exersarea unei respirații profunde, de multe ori respirația trebuie echilibrată. Echilibrarea respirației presupune alternarea inspirație-expirație, ajungând la o respirație continuă, nu sacadată și întreruptă. Ținerea respirației pentru câteva momente sau respiratul într-o pungă de hârtie poate echilibra respirația.

Metodele fizice
Prima metodă fizică de calmare a sistemului nervos și de diminuare a anxietății este exersarea respirației profunde: inspirare-reținerea respirației-expirare.
Încercați să faceți asta numărând până la 6: 6 secunde pentru a inspira – 6 pentru a ține aerul – 6 pentru a expira. Datorită acestui exercițiu simplu, nervii aflați la nivelul diafragmei vor transmite către creier mesajul că pericolul a trecut, determinând din partea lui un răspuns de liniștire și relaxare.
Deși simplu, copiilor le va lua un timp să poată practica o respirație profundă fiind necesară repetarea frecventă în momentele de liniște, nu de tensiune.
Înainte de a începe exersarea respirației trebuie să țineți cont de faptul că va fi mai ușor de învățat și exersat dacă spatele este drept, iar umerii lăsați un pic în jos. De aceea, pentru început, exersați respirația profundă stând pe un scaun cu spătar, cu spatele sprijinit și susținut de acesta. Pentru a menține umerii în jos îi poți cere copilului să își pună palmele pe picioare. Toată talpa piciorului este pe sol, nu pe vârfuri sau în altă poziție.
Respirația poate fi exersată și stând întins pe jos, dacă a sta întins pe spate i se potrivește mai mult copilului. Ajută-l să înțeleagă mai bine ce trebuie să facă cerându-i să își pună mâna pe burtică, să simtă cum aceasta se umflă când inspiră și cum se dezumflă când expiră.
Pentru o și mai bună vizualizare a procesului îi puteți pune pe burtică un balon spunându-i să inspire atât de mult încât acesta să se ridice sau să expire atât de puternic încât acesta să coboare.
Pentru copiii mici a ajunge la un ritm de 4 secunde de inspirat- 4 de expirat, este un lucru foarte bun. Atât inspirația cât și expirația trebuie să fie lente, uniforme și de cât mai lungă durată.
Nu vă descurajați, de obicei copiilor, în special celor mici, le va lua timp să stăpânească bine tehnica respirației profunde.

Există și alte activități pe care le puteți desfășura cu ei, care treptat îi vor ajuta să poate inspira sau expira mai adânc, mai puternic, de-a lungul mai multor secunde.
Vă împărtășesc mai jos unele dintre aceste modalități, tehnici prin joc și artă.

Petrecerea de la etaj
Dacă jocul cu balonul ce urcă sau coboară este acceptat cu plăcere de copil, puteți continua cu ceva asemănător.
Copilul va sta întins pe spate, pe sol. Pune-ți lângă el mai multe animale de pluș și un scaun, preferabil mai scund, sau o cutie.
La etaj, pe scăunel sau pe cutie, are loc o petrecere unde sunt invitate toate jucăriile, însă până acolo se poate urca doar cu liftul. Pe rând, fiecare jucărie este așezată pe burtica copilului, acesta trebuind să inspire adânc pentru a face jucăria să urce la etaj, iar apoi să expire prelung pentru a coborî căci altă jucărie a chemat liftul. Pentru a sparge oarecum monotonia jocului puteți inventa tot motive pentru care o jucărie trebuie să urce și să coboare de câteva ori. De exemplu: a uitat cheile în mașină jos, merge să aducă tortul și apoi coboară să ia și sucurile, coboară să ajute altă jucărie să găsească locul, că s-a rătăcit etc.
Creați-vă propria poveste cu animale și jucați-o cât mai des.

Continuare în ediția următoare (click aici)

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Despre noi

Proiectul RoTerapie, prin intermediul revistei, site-ului si canalelor social-media, se propune ca o sursă de informare profesională și avizată pentru părinți, profesori, specialiști în domeniul sănătății mentale, persoane interesate de domeniul psihologic sau cu o afecțiune psihiatrică.


Contact

Lista specialiștilor



Newsletter


    RoTerapie – iunie 2023

    RoTerapie – ianuarie 2023

    Ediții RoTerapie