Discalculia: suferința nevăzută (caz clinic)

Dr. Mihaela Gherasim15 octombrie 20219min7200
editia septembrie 2021
Problemele din mediul școlar erau din ce în ce mai accentuate: rămânea mult în urma celorlalți, atât la matematică, dar și la partea de învățare a literelor, citit, scris corect și cursiv.

Ochi albaștri, păr blond și o față mereu zâmbitoare, așa am cunoscut-o și așa a rămas de când ne știm, adică de vreo 5ani.

Când intră Elena în clinică, toată lumea îi zâmbește, toți spun că este cea mai drăguță fată. Și chiar este. Doar că în spatele zâmbetului drăgălaș oferit cu generozitate oricui o tratează cu afecțiune și calm, stă o poveste nu atât de fericită.
Prima dată am cunoscut-o când avea 4 ani. A venit la cabinetul meu adusă de mama ei, recent întoarsă din Italia. Eram curioasă ce problemă ar putea avea acest copil care în cinci minute s-a împrietenit cu mine și se juca atât de frumos în cabinet. De îndată ce am întrebat-o pe mamă a urmat o tiradă fără pauză.

Astfel, în acea primă întâlnire am aflat că mama fusese mai mulți ani în străinătate să muncească, de vreme ce în țară nu găsea de lucru cu cele 4 clase absolvite. Că nu a putut termina școala pentru că „nu o ducea capul”, rămânea mult in urma celorlalți copii. Părinții i-au spus: „degeaba cheltuim bani cu școala cu tine, așa că mai bine stai acasă să ne ajuți la treabă”. După mai mulți ani, fiind în Italia la muncă, a ajuns să fie consultată la psihiatrie și, după o serie de evaluări și teste, a primit diagnosticul de ADHD.

Cum nu știa la vremea respectivă ce înseamnă, a citit și a înțeles, după alți mulți ani, de ce ea nu putea reține o poezie la fel de ușor ca și colegii ei, de ce după terminarea orei nu mai știa mare lucru din ce a predat învățătoarea, de ce deși repeta și știa lecția acasă, la școală o uita complet.

Apoi, când Elena a ajuns la grădiniță, a observat că fata ei întâmpina aceleași greutăți când venea vorba de activitățile de învățare. Dubiul s-a născut imediat: „dacă și ea are ADHD?”

Această mămică și-a diagnosticat corect copilul. În ciuda spiritului jovial, a ușurinței cu care se conecta cu semenii sau a limbajului foarte bine dezvoltat pentru vârstă, Elena avea probleme mari în a reține și cele mai simple noțiuni noi și refuza să le repete acasă cu mama. Dar după mai multe încercări, mult mai multe decât ale colegilor săi, dobândea acele informații.
Era o bombă de energie, mereu în mișcare, foarte curajoasă, poate prea curajoasă pentru vârsta ei.

Dar în același timp se enerva foarte repede, mai ales când i se cerea să spună ceva din ce a învățat la grădiniță, și atunci se manifesta exploziv, ca o furtună de vară care trece repede.

Nu a mai trecut mult timp și am constatat că Elena învața foaaarte greu să numere până la 10. Era la sfârșit de grupă mare și ea încă nu identifica corect numerele prezentate aleator, dar nici nu asocia corect numărul la cantitate. Atunci, la nici 6 ani împliniți, am diagnosticat-o cu discalculie.

Mi-am asumat riscul, de vreme ce această tulburare specifică de învățare se identifică în clasa I sau a II-a.
Apoi, împreună cu mama ei, care i-a fost alături de la început și este și astăzi, am încercat nenumărate metode care să o facă să înțeleagă corect conceptul de număr. Reprezentarea numerelor cu obiecte diverse, scrise în făină, nisip sau zăpadă, pictarea lor, jucat șotron, inclusiv în cabinet, plus multe altele.

Până la urmă Elena a învățat să numere, dar au urmat multe alte provocări legate de matematică.

Mai sunt multe de spus despre dificultățile cu care se confruntă Elena și părinții ei: nu are nici o motivație să se apuce de ce i se poate părea prea greu, iar aici intră aproape orice legat de școală. Devine repede negativistă și se poate opune foarte tare, în ciuda consecințelor neplăcute suportate, atenția și concentrarea îi obosesc foarte repede și este distrasă foarte ușor de un zgomot, mișcare sau chiar de propriile gânduri care interferă cu ce face. În plus, se poate pune în pericol din cauza impulsivității de a acționa înainte de a gândi.

După vârsta de 6 ani am început să-i prescriu medicație non-stimulantă pentru ADHD, mai ales că la încercările anterioare cu suplimente pentru atenție și concentrare nu s-a observat nici o ameliorare.

Din păcate Elena a avut efecte secundare, în special o scădere marcată de apetit, ajunsese să refuze mâncarea întreaga zi. După o perioadă de recuperare a stării nutriționale, inclusiv prin dieta bogată în vitamine din fructe și legume, proteine, grăsimi benefice creierului din ulei de pește, avocado, nuci și semințe, Elena a revenit la o greutate normală.

În schimb problemele din mediul școlar erau din ce în ce mai accentuate: rămânea mult în urma celorlalți, atât la matematică, dar și la partea de învățare a literelor, citit, scris corect și cursiv.

La intrarea în clasa pregătitoare, când mama i-a spus învățătoarei despre diagnosticele Elenei, din nou energia ei debordantă și căldura sufletească au indus în eroare. După prima interacțiune cu Elena, învățătoarea era convinsă că totul va merge bine.

Acum însă, la 3 ani de la începerea școlii, Elena nu mai poate ține pasul deloc cu restul clasei, iar învățătoarea ei s-a declarat învinsă, nu mai știe cum ar putea-o ajuta.

În continuare, Elena este o fată drăgălașă, cu care te-ai juca sau ai vorbi toată ziua, dar pentru care fiecare zi cu teme este un chin. Ea își dorește să poată reține, să înțeleagă mai repede noțiunile și să nu-i mai fugă atât de repede atenția de la ce citește, dar creierul ei nu o ascultă.

Personal nu am abandonat-o, așa cum au făcut o serie de cadre didactice care nu sunt abilitate să lucreze cu copii cu ADHD sau tulburări de învățare și care i-au spus mamei „mai întâi să-i schimbe mentalitatea și apoi să o aducă la ore suplimentare”.

Și în prezent muncim să compensăm discalculia și deficitul de atenție. Nu e ușor deloc, dar când ne întâlnim muncim, râdem și ne jucăm, și mai ales ne bucurăm de micile progrese cu greu dobândite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Despre noi

Proiectul RoTerapie, prin intermediul revistei, site-ului si canalelor social-media, se propune ca o sursă de informare profesională și avizată pentru părinți, profesori, specialiști în domeniul sănătății mentale, persoane interesate de domeniul psihologic sau cu o afecțiune psihiatrică.


Contact

Lista specialiștilor



Newsletter


    RoTerapie – iunie 2023

    RoTerapie – ianuarie 2023

    Ediții RoTerapie