Depresia: mecanisme și soluții

Depresia are o caracteristică observabilă printr-un nivel de energie foarte scăzut și acele gânduri care se repetă, gândurile negative rulează pe fondul minții. Psihoterapeutul are ca sarcină să evalueze persoana, să ceară informații legate de starea de tristețe și anxietate și intervine după ce persoana cere ajutor, iar prin terapie o reconectează cu mediul.
Abordarea este unică și holistică deoarece orice pacient este unic și are particularitățile sale individuale. Persoana este evaluată pe toate palierele : nivelul intrapsihic, social, relația sa cu ceilalți, relația cu propriul corp (alimentație, sport, activități fizice), relația cu mediul, în sensul dimensiunii ecologice.
Ce aspecte se urmăresc?
Conștientizarea trăirilor, gândurilor experimentate de persoana cu o problemă emoțională și urmărirea legăturii dintre depresie și anxietate, ceea ce persoana resimte emoțional și la nivel fizic.
Ce se întâmplă în creierul unei persoane care suferă de depresie?
În creierul unei persoane care are depresie au loc modificări chimice ale neutrotranmițătorilor.
Principala ipoteză e cea a monoaminelor, adică există o modificare, în anumite zone cerebrale, a concentrației serotoninei și a dopaminei. Alte cauze pot fi o modificare a concentrației a melatoninei sau o creștere a cortizolului în condiții de stres prelungit datorat trăirilor personale.
Psihoterapia se folosește ca formă unică terapeutică în cazurile mai ușoare de depresie dar dă rezultate foarte bune și pe termen lung dacă psihoterapeutul are competențele necesare și formări bazate pe ultimele cercetări din domeniu.
Cum se poate restabili din nou echilibrul chimic pentru a atinge o stare normală?
Restabilirea stării de bine se poate face prin mai multe metode care pot fi folosite separat sau combinate.
Psihoterapia se folosește în formele ușoare de depresie ca unică formă terapeutică sau se asociază cu tratament medicamentos recomandat de un psihiatru.
Un psihoterapeut ajută persoana să își înțeleagă lumea sa interioară, să parcurgă schimbarea modului de „a fi” prin empatie, susținere, înțelegere, disponibilitate, deschidere, autenticitate și prezență. Are abilitatea de „a auzi ceea ce nu este spus” și însoțește pacientul să își arate vulnerabilitatea, să aducă la suprafață emoțiile reprimate și să acceseze puterea interioară spre actualizarea de sine. Toate acestea conduc la comportamente noi ce modifică personalitatea și influențează creierul schimbând chimia neurotransmițătorilor și generând o stare de bine, mulțumire, încredere care influențează la rândul lor noile gânduri ce generează noi comportamente și noi emoții. Cercul se menține pe aria vindecării și implicit apare transformarea, se schimbă scenariul de viață, pacientul din victimă a realității sale devine creator de realitate și stăpânul noii sale vieți, a ieșit din zona rigidității, gândind rațional și pozitiv.
Prin terapie persoana asimilează:
- mecanisme de combatere a stresului
- practici eficiente de sănătate emoțională
- integrarea acestora pe toate palierele vieții.
Oamenii trebuie să învețe să îşi modifice undele cerebrale pentru a avea acces la reprogramarea sistemului nervos autonom.
Descoperirile recente ale neuro-plasticității ne arată că nu suntem setați să fim într-un fel anume pentru tot restul vieţii, iar epigenetica ne spune că nu suntem la dispoziția genelor noastre şi că, de fapt, avem în noi capacitatea de a ne adapta și a ne schimba. Astfel, dacă o persoană începe să aspire la „cum ar fi să am o viață diferită, fericită, nouă?”, lobul frontal începe să caute conexiuni la nivelul neocortexului pentru a rezolva dilema.