Tulburarea de spectru autist la copiii mici

Dr. Mihaela Gherasim5 ianuarie 20227min12220
Editia Noiembrie 2021
Uneori nu răspundea la nume, părea că nu e atent sau nu înțelegea când părinții îi vorbeau și părea mulțumit să se joace singur.

Când mi-am ales specialitatea Psihiatrie pediatrică mi-am imaginat că toate consultațiile vor presupune să mă joc și să discut cu copiii. Bineînțeles că realitatea a fost diferită.

În acest sens a fost și cazul lui Mihai, un băiețel frumos-foc de 1an și 1 lună, adus de părinții lui, îngrijorați că nu vorbește. Uneori nu răspundea la nume, părea că nu e atent sau nu înțelegea când părinții îi vorbeau și părea mulțumit să se joace singur. Părinții mi-au prezentat o posibilă explicație: era un copil născut în plină pandemie, care a fost nevoit să stea „la distanță” de alți copii din motive de siguranță medicală.

Istoricul lui medical nu prezenta ceva deosebit în afară de un icter intens, după o naștere fără probleme; a făcut primii pași la 11 luni. În schimb, până la această vârstă nu avea nici un cuvânt cu sens, nici măcar „mama” sau „tata”.

În cabinet avea un contact vizual scăzut, era atent doar când jucăria sau activitatea prezentată era deja printre preferințele sale de acasă (atenție conjugată scăzută), nu acorda atenție jucăriilor noi. În general avea un joc simplu, de explorare și se juca singur, fără să inițieze interacțiuni de joc cu părinții, de exemplu să vină la ei cu vreo jucărie.

Părinții îmi povesteau că acasă, dacă inițiau ei jocul, participa cu plăcere. Nu știa să indice prea clar ce își dorea, de cele mai multe ori părinții ghiceau. Imita doar uneori, în jocurile cu pălmuțele, de exemplu.

Le-am spus atunci, la vârsta de 13 luni, că Mihai are cu siguranță o întârziere în dezvoltarea limbajului, dar că există și suspiciunea de elemente din spectrul autist. Le-am explicat cum să-i stimuleze limbajul, interacțiunea în joc, gradul de responsivitate la stimulii din mediu.

Părinții au revenit cu Mihai la o reevaluare la vârsta de 17 luni. Acum mergea la grădiniță, de unde li s-a spus că „nu s-a adaptat”: nu era prea receptiv, nu avea răbdare să i se arate un joc, nu termina sarcinile simple cerute.

Încă nu avea cuvinte cu sens, cererile lui erau tot nespecifice. De exemplu: arăta cu mâna în direcția dorită, dar nu folosea degetul pentru a indica un obiect anume. Și acasă părinții au observat că se plictisește repede de jucării, răspunde doar uneori la cerințe și nu este mereu prezent, nu dă pup sau mâncare părinților la cerere, lucru care în mod normal îi încântă foarte mult pe copiii mici. În schimb, mama relata că ajută la îmbrăcat și înțelege contextele cotidiene.

În cabinet a selectat doar anumite jucării, destul de puține, pe care le abandona foarte repede, pentru ca ulterior să revină la ele.

Jocul funcțional era extrem de redus; deși știe cum se folosește o mașină, prefera să o lase pe o parte și să-i învârtă roțile. Atenția conjugată era tot scăzută. Imita bine mișcările cu obiecte.

După ceva timp a ignorat jucăriile și a început să meargă în continuu în cerc prin cabinet, în mai multe secvențe, în timp ce scotea sunete repetitive. Erau stereotipii kinestezice și vocale. În continuare nu părea foarte interesat de jocul altor copii atunci când se afla în preajma lor.

De această dată i-am stabilit lui Mihai diagnosticul de „Tulburare de spectru autist”. Iar recomandarea fermă de intervenție a fost de terapie de stimulare prin joc, ghidată de un terapeut comportamental și făcută prin intermediul mamei și / sau al tatălui. Cu alte cuvinte, părinții sunt învățați de către un terapeut, la cabinet sau acasă, cum să se joace și cum să se comporte cu copilul, astfel încât să-i stimuleze toate ariile deficitare.

Nu știu dacă Mihai este cel mai mic copil la care am pus diagnosticul de Tulburare de spectru autist, cu siguranță am văzut prezente elemente din spectrul autist la vârste și mai fragede. Eu cred că Mihai este un copil norocos, pentru că are părinți implicați, atenți la nevoile lui, la dezvoltarea lui și care au găsit tăria să îl aducă la un consult psihiatric .

La o vârstă fragedă, trecând peste dificultatea lor personală de a auzi ceva dureros despre sănătatea copilului lor. Au fost de acord imediat cu recomandarea de terapie și cu ideea de a se implica. Astfel îi dau șanse copilului lor să se dezvolte armonios și să se bucure de relațiile cu ceilalți.

Adresarea la specialist de la primele semne de suspiciune și intervenția precoce, cât mai devreme posibil și profesionistă, sunt esențiale pentru un prognostic favorabil în Tulburarea de spectru autist!

Disclaimer: numele copilului și unele date cu caracter personal au fost schimbate din motive de confidențialitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Despre noi

Proiectul RoTerapie, prin intermediul revistei, site-ului si canalelor social-media, se propune ca o sursă de informare profesională și avizată pentru părinți, profesori, specialiști în domeniul sănătății mentale, persoane interesate de domeniul psihologic sau cu o afecțiune psihiatrică.


Contact

Lista specialiștilor



Newsletter


    RoTerapie – iunie 2023

    RoTerapie – ianuarie 2023

    Ediții RoTerapie