Depresia vârstnicilor (2)

Andreea Dinu14 ianuarie 202219min5481
Editia Noiembrie 2021
Nu există o altă tulburare psihică atât de răspândită, care sa afecteze toate grupele de vârstă, mediile sociale şi, în egală măsură, femei şi bărbaţi. Femeile se îmbolnăvesc mai frecvent decât bărbații înaintea vârstei de 35 ani, în schimb bărbații au perioada dificilă între 55-70 ani.
Click aici pentru a citi prima parte a textului

Depresia este o tulburare a dispoziției, a cunoașterii și a comportamentului cu tulburări asociate ale structurii și funcției creierului. Este o tristeţe patologică prin intensitate, durată, mod de apariţie (în cazurile când depresia nu este justificată de un eveniment negativ de viață) şi reactivitate (încurajările, veștile bune nu ameliorează dispoziția afectivă).

Depresia la vârsta a treia este adesea subdiagnosticată, fiind mascată de simptome somatice şi pusă pe seama vârstei. Afectează 30% din persoanele de peste 75 de ani. Vârsta a treia reprezintă un moment existenţial special prin modificările ce survin în această perioadă.

Astfel, are loc în general o deteriorare a stării de sănătate, cu impact în planul funcţionării şi mobilităţii ce pot genera sentimente de inutilitate şi invaliditate. Modificarea statutului social duce la scăderea venitului prin pensionare şi la scăderea numărului de relaţii interpersonale, relaţii existente ca urmare a statului social anterior. La pierderea relaţiilor în sfera socială mai contribuie şi vârsta existentă a cunoştinţelor sau prietenilor, care trec în nefiinţă. Acest lucru poate duce la sentimente de izolare şi singurătate, sau nesiguranţă şi anxietate faţă de „ziua de mâine”. De asemenea, pierderile din plan familial contribuie la modificările din plan social sau financiar. Pensionarea cu retragerea din viaţa activă când se produce relativ rapid, fără ca persoanele să fie pregătite pentru această situaţie, poate conduce la pierderea sensului existenţial, cu apariţia riscului suicidar. Printre factorii de risc putem menţiona antecedentele de patologie psihiatrică, deficitele senzoriale, doliu, bolile cronice (în special cele invalidante), perioada consecutivă unui accident vascular, hipotiroidismul, unele medicamente. Forma clasică a acesteia se manifestă prin lentoare psiho-motorie cu sentiment de durere profundă, anhedonie, autodepreciere, inhibare cu autorepliere, apetit alimentar scăzut şi tulburări de somn. Ea poate fi frecvent mascată de simptome somatice şi ideile hipocondriace. Se mai poate întâlni sindromul Cotard (delir de negaţie a lumii sau a prezenţei, respectiv funcţionalităţii unor organe, delir de imortalitate şi delir de enormitate).

De asemenea se mai întâlneşte forma de depresie delirantă cu delir hipocondriac, persecuţie, otrăvire sau de ruină materială, uneori halucinaţii injurioase. Ca simptome asociate mai găsim anxietate profundă, nelinişte psiho-motorie, sindrom pseudoconfuzional, stupor melancolic. În cazul tulburărilor de memorie la vârsta a treia se impune diagnosticul diferenţial între demenţă şi depresia la vârsta a treia (pseudo-demenţă).

Spre deosebire de demenţă, în cadrul depresiei avem un debut identificabil în timp, deficitul cognitive este acuzat de pacient şi nu ascuns de pacient ca în cazul demenţei, iar durata acestuia depinde de durata episodului depresiv. De asemenea, în cazul depresiei dispoziţia afectivă este 213 de tip depresiv şi precede deficitul cognitiv, deficit cognitiv în care avem acelaşi grad de afectare a memoriei de scurtă şi de lungă durată, spre deosebire de demenţă, unde iniţial avem o afectare mai accentuată a memoriei de scurtă durată. Pe termen scurt, prognosticul este considerat favorabil, însă pe termen lung episoadele pot deveni mai frecvente şi fără o recuperare completă, evoluţia ducând în acest caz la demenţă.

Cauzele depresiei

Pensionarea

Încetarea activității profesionale poate însemna o perioadă de declin, în care persoana simte că și-a pierdut sensul, că a trebuit să renunțe la o parte importantă din ceea ce însemna viața ei, că a pierdut legătura cu colegii cu care a lucrat etc. Timpul liber mai mult pe care îl are acum, dacă nu este ocupat cu activități antrenante și plăcute, va da ocazia apariției gândurilor negative.

Doliul

Odată cu înaintarea în vârstă, inevitabil persoanele dragi din viața noastră încep să ne părăsească. Pierderea părinților, a partenerului de viață, a oamenilor apropiați sau chiar a unui animal de companie care ne-a fost alături mult timp poate lăsa urme adânci în noi, iar perioada de doliu poate să declanșeze debutul unei depresii. Dacă tristețea și suferința după o astfel de pierdere sunt normale, prelungirea stărilor de tristețe pe o durată mai mare de timp și asocierea cu alte simptome (prezentate mai jos) pot fi semnale de alarmă pentru depistarea depresiei.

Mutarea într-un cămin de bătrâni

Deși mutarea într-un cămin sau centru rezidențial poate fi considerată o soluție bună, atât pentru o persoană vârstnică, cât și pentru familie, bătrânii pot devin depresivi după ce ajung aici, pentru că resimt această mutare ca pe o pierdere a controlului asupra propriei vieți, la care se adaugă sentimentele de singurătate, de părăsire, de inutilitate etc.

Îmbătrânirea

Deși asociată cu bolile și depresia, îmbătrânirea este o perioadă normală din viață, chiar dacă presupune transformări și de multe ori o regresie. Atunci când pe fondul acestor transformări apar însă afecțiuni cronice și slăbirea organismului, este mai dificil de păstrat o atitudine pozitivă și o bună dispoziție.
Medicul Rafi Kevorkian, specialist în geriatrie, consideră că depresia la vârsta a treia are la bază cei „5 D”:
• declinul;
• dizabilitățile;
• dependența de ceilalți care să ofere îngrijire și sprijin;
• diminuarea calității vieții;
• demența.

Toate acestea pot conduce spre dezvoltarea și accentuarea sentimentului de inutilitate, lipsa găsirii unui sens al vieții, apariția temerilor legate de moarte.

Starea de depresie la vârstnici nu este foarte diferită de manifestările depresive specifice altor perioade, însă depistarea acesteia poate fi mult mai dificilă la bătrâni pentru că simptomele depresiei pot interfera sau pot fi accentuate de bolile specifice vârstei. Este cazul bolii Parkinson, care produce efecte asupra substanțelor chimice din creier, făcând și mai puternice simptomele depresiei.

Unele dintre manifestările depresive sunt evidente, în timp ce altele se pot ascunde în spatele unor comportamente pe care le considerăm normale. De exemplu ni se poate părea firesc să ne auzim bunicii sau părinții vorbind despre iminența morții care se apropie, însă dacă gândurile despre moarte sunt foarte frecvente și simt că nu mai au pentru ce trăi, atunci ar trebui să ne punem un semn de întrebare.

La nivelul gândurilor, emoțiilor și comportamentului
• stările de tristețe și apatie predomină, persoana nu mai găsește plăcere în nicio activitate, nici măcar în cele care cândva îi plăceau;
• sentimente acute de inutilitate și singurătate;
• persoana se poate simți neajutorată și părăsită, posibil exclusă din viața copiilor săi, pentru care se simte o povară;
• izolarea și retragerea din activități sociale;
• scăderea motivației de a se implica în orice tip de activități;
• neglijarea aspectelor care țin de igiena și îngrijirea proprie;
• probleme de memorie și confuzie;
• grad ridicat de iritabilitate;
consumul ridicat de alcool, ca o metodă de a „scăpa” de problemele zilnice;
• pot apărea gânduri suicidare și lipsa de interes față de urmarea unui tratament medical pentru afecțiunile fizice de care suferă.

La nivelul organismului
• insomnia sau nevoia tot mai mică de somn;
• oboseala accentuată și pierderea energiei;
• dureri fizice;
• pierderea poftei de mâncare sau dimpotrivă, consumul exagerat de alimente.

Depresia poate avea consecințe psihice și fizice importante asupra persoanelor. Cel mai grav efect constă în mortalitatea mult mai ridicată în cazul bătrânilor depresivi comparativ cu cei care sunt mulțumiți de propria viață. În plus, cei aflați în această situație au nevoie de o perioadă mai lungă de tratament sau se refac mai greu în cazul unor boli fizice. Nu sunt de neglijat nici ratele suicidului, mai ridicate în cazul persoanelor depresive.

Din cauza depresiei pot fi dezvoltate tulburări alimentare precum anorexia, atunci când vârstnicul își pierde pofta de mâncare sau refuză pur și simplu să se mai alimenteze, sau dimpotrivă, se pot refugia în mâncare (obezitate) sau chiar în consumul de alcool.

Factori socio-demografici

1. Rețeaua de suport social

Trebuie precizat că există rețeaua socială mai lărgită în care sunt cuprinși cunoștințele și chiar persoanele care pot fi accesate prin intermediul acestora, în scopul sprijinirii persoanei aflate în suferință. Rețeaua de suport social este de regulă una mai restânsă și este alcătuită din rudele sau cei intimi subiectului. Au fost postulate două mecanisme psihologice prin care relaţiile sociale îşi exercită efectele lor benefice asupra stării de sănătate mintală:
1) suportul oferit de acestea are un efect direct asupra stării generale de sănătate;
2) ipoteza efectului de tampon, prin care suportul social amortizează impactul stresorilor asupra riscului de depresie.
Pe de altă parte, există două tipuri de suport oferit, de regulă, de cei din proximitatea subiectului: suportul instrumental care constă din oferirea sprijinului material pentru satisfacerea nevoilor sau a dorințelor subiectului și suportul afectiv ce se manifestă prin dragoste, empatie, afecțiune manifestă din partea celor apropiați vizavi de subiect și care în etiopatogenia tulburărilor dispoziției afective joacă un rol important în reziliența față de aceste afecțiuni (ce depășește suportul instrumental).

2. Sexul

Femeile sunt mai predispuse spre depresie comparativ cu bărbații. Acest lucru ar putea fi rezultatul modificărilor biologice mai importante, în special cele asociate aparatului reproductiv, pe care le prezintă femeia în cursul vieții (de exemplu, ciclul menstrual, sarcina și nașterea, instalarea climaxului) comparativ cu bărbatul. Din altă perspectivă, femeia în societățile tradiționale, inclusiv în țara noastră, exercită la presiunea familiei și a societății roluri multiple și mai împovărătoare comparativ cu bărbatul, precum acelea de mamă, gospodină, și chiar și de sursă sprijin financiar pentru familie prin angajarea activă în diverse locuri de muncă. În plus, femeile sunt mai expuse şi mai receptive decât bărbaţii la traumele copilăriei, inclusiv la abuzul sexual, acestea având consecinţe pe termen lung asupra stării de sănătate mintală.

3. Statutul marital

Studiile au indicat faptul că persoanele celibatare, divorțate sau văduve sunt mai predispuse spre depresie comparativ cu cele care au o viață de cuplu. Totodată există date care sprijină teoria selecţiei conform căreia starea de sănătate are influenţă asupra statutului marital: astfel, depresivii prezintă o probabilitate mai mică de a se implica într-un mariaj.

4. Nivelul socio-economic

Predominanţa unei boli în rândul persoanelor cu un nivel socioeconomic scăzut poate fi explicată prin prisma a două teorii alternative: una a selecţiei sociale şi cealaltă a cauzei sociale. De exemplu, în schizofrenie, fie în faza incipientă a bolii, fie într-o fază mai avansată în care apar diverse dizabilităţi, acesta va avea tendinţa de a coborî în scara socială prin pierderea capacităţii de muncă şi de a întreţine relaţii sociale. Putem spune în acest caz că declinul social este secundar bolii psihice. Invers, în cazul depresiei, se pare că factorii sociali reprezintă o parte a cauzalităţii acesteia şi în consecinţă expunerea la diferitele aspecte pe care le implică un nivel socio-economic scăzut, cum ar fi sărăcia şi condiţiile nefavorabile ale mediului de existenţă, contribuie la cauza socială a depresiei.

Tratamentul tulburărilor afective este complex, el asociind farmacoterapia cu psihoterapia. Efectele farmacodinamice ale antidepresivelor se instalează după o perioadă de timp ce variază între 2 şi 4 săptămâni, perioadă în care psihoterapia manifestă efecte benefice. Este cunoscut faptul că, în foarte multe dintre cazuri, pacienţii abandonează rapid medicaţia; în aceste condiţii, psihoterapia îşi manifestă efectele benefice, mărind complianţa pacientului la tratament, ca urmare a diminuării sau chiar înlăturării sentimentului de izolare şi a senzaţiei că nu este înţeles de către anturaj. Astfel, pacientul devine mult mai comunicativ şi mai conştient că oprirea administrării medicamentelor prescrise poate avea ca rezultat reapariţia bolii.

Psihoterapia prelungește perioadele în care depresia este absentă, mai ales în cazurile de depresie minoră, şi este deosebit de eficace pentru persoanele care nu pot sau nu doresc să ia antidepresive. Activitatea fizică și socială trebuie să fie activă, bătrânii trebuind să fie deschiși cu cei din jur, să comunice, să petreacă clipe cu cei dragi. Atunci când sunt în depresie, bolnavii nu vor să facă nimic sau să vadă pe nimeni, iar acest lucru agravează boala. Cu cât bătrânii care suferă de depresie sunt mai activi atât din punct de vedere fizic, cât și mental sau social cu atât se vor simți mai bine și vor putea să-și amelioreze sau să învingă afecțiunea.

Depresia poate fi tratată și prin exercițiile fizice, printr-o dietă echilibrată, prin descoperirea unor hobby-uri noi, petrecerea timpului cu cei dragi, comunicarea cu cei din jur, somn odihnitor, și o stare generală de bună dispoziție (râsul ridică moralul și întărește spiritul).

[N.R. text publicat în forma primită de la autor. Redacția RoTerapie nu își asumă responsabilitatea legală sau profesională pentru validitatea informațiilor de specialitate sau a drepturile de autor, acolo unde sursa este redată fără a fi specificată]

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Despre noi

Proiectul RoTerapie, prin intermediul revistei, site-ului si canalelor social-media, se propune ca o sursă de informare profesională și avizată pentru părinți, profesori, specialiști în domeniul sănătății mentale, persoane interesate de domeniul psihologic sau cu o afecțiune psihiatrică.


Contact

Lista specialiștilor



Newsletter


    RoTerapie – iunie 2023

    RoTerapie – ianuarie 2023

    Ediții RoTerapie