Tulburarea de procesare auditivă

Tulburarea de procesare auditivă este o problemă care apare atunci când urechile și creierul nu sunt sincronizate. Această deconectare poate face ca persoana să aibă parte de provocări, cum ar fi: lupta cu discriminarea auditivă, cu ascultarea în medii zgomotoase, cu reamintirea a ceea ce a auzit și a succesiunii de cuvinte rostite. Acestea pot să semene și să apară împreună cu alte condiții.

Copiii cu tulburare de procesare auditivă se luptă să înțeleagă ceea ce aud – un simptom care este ușor confundat cu alte afecțiuni și dificultăți de învățare.

Această tulburare poate interfera cu învățarea, totuși nu este corelat cu inteligența. Poate provoca dificultăți de comunicare, dar nu apare în testele auditive tradiționale pentru pierderea auzului. Este o afecțiune greșit înțeleasă și în mare măsură trecută cu vederea, care poate apărea la 3% până la 5% dintre toți copiii.

Procesarea auditivă normală are loc atunci când creierul primește input auditiv și procesează informația în ceva semnificativ la o viteză acceptabilă. Tulburarea procesării auditive poate provoca deficite în orice moment al acestui proces.

Dificultățile asociate pe care le pot întâmpina cei care au tulburare de procesare auditivă sunt:
– observarea și diferențierea sunetelor similare, dar unice;
– amintirea a ceea ce s-a auzit;
– amintirea cuvintelor și a indicațiilor în ordinea corectă;
– discernerea și procesarea unei singure intrări audio în mijlocul stimulilor concurenți, cum ar fi zgomot de fundal;
– dificultate de coeziune auditivă sau probleme de procesare la îndeplinirea sarcinilor de ascultare, de nivel superior (de exemplu: dificultate de a trage concluzii din conversație, de a înțelege tonul și inflexiunea sau înțelegerea ghicitorilor).

Simptomele tulburării de procesare auditivă includ adesea următoarele provocări și manifestări zilnice:
– probleme în urma instrucțiunilor verbale („Huh? Ce ai spus?”);
– o privire goală când i se vorbește, persoana poate părea distrasă sau nefocalizată;
– probleme în urmărirea conversațiilor când este zgomot de fundal, oricât de minim ar fi („Este prea zgomot aici!”);
– dificultate în a distinge cuvintele care sună similar;
– probleme în urma instrucțiunilor din mai mulți pași, în ordinea corectă;
– întârziere vizibilă pentru răspunsul la întrebările în cadrul unor conversații.

Pe lângă aceste dificultăți de comunicare, tulburarea de procesare auditivă poate declanșa provocări suplimentare pentru elevi:
• probleme de comportament- pot reacționa devenind defensivi sau pot deveni dezinteresați. Profesorii presupun uneori că elevii, cu tulburare de procesare auditivă nediagnosticată, ignoră instrucțiunile și arată sfidare;
• abilități sociale deficitare- dificultatea de a ține pasul în conversații, în special în medii zgomotoase și active (cum ar fi locul de joacă, sala de sport și sala de clasă), astfel copii pot să rateze prieteniile și alte conexiuni. S-ar putea să se retragă din mediile sociale sau să compenseze acționând ca niște clovni ai clasei sau pretinzând că nu le pasă;
• anxietate- când copiii nu pot avea încredere că ceea ce au auzit este corect, se pot simți tulburați și stresați, ceea ce ar putea duce la anxietate, care afectează și mai mult procesarea auditivă;
• provocări academice- abilitățile slabe de procesare auditivă ar putea expune copiii la un risc mai mare de a avea dificultăți de învățare. Tulburarea de procesare auditivă afectează capacitatea copilului de a interpreta informații, fiind o problemă pentru aceștia atunci când se predă verbal în clasă.

Deși tulburarea de procesare auditivă poate apărea independent sau alături de alte afecțiuni, este adesea trecută cu vederea cu totul, deoarece provocările pe care le întâmpină copiii, se suprapun cu cele ale altor afecțiuni.

Simptome similare există și la tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD sau ADD), dar motivul din spatele manifestărilor diferă semnificativ. Dacă este prezent și ADHD, asta nu face decât să complice lucrurile. La copiii cu tulburare de procesare auditivă, neatenția se poate datora unui număr mare de direcții auditive concurente sau din cauza faptului că aceștia au nevoie de timp pentru a procesa informațiile. Hiperactivitatea se poate datora suprasolicitării senzoriale, mai ales în medii zgomotoase. Provocările legate de comportament, abilitățile sociale și performanța academică pot fi toate cauzate de problemele de procesare a inputului auditiv. Când anxietatea apare concomitent cu tulburarea de procesare auditivă este esențial să se afle cauza și apoi observat efectul.

O evaluare amănunțită este importantă pentru a dezvălui nevoile complexe ale unui copil și trebuie realizată de o echipă multidisciplinară, inclusiv un audiolog.

Exemple de exerciții și acomodare cu sunetele (valabile acasă dar și la școală):
• cereți-i copilului să identifice dacă un sunet se aude tare sau încet. Dați exemple în prealabil;
• în viața de zi cu zi, opriți-vă pentru a identifica sursa unui sunet(”Este o mașină? Un animal? Un coleg?”);
• ascultați și repetați un model sonor;
• vorbiți clar, dar la un volum normal, astfel încât elevii să poată discerne cuvintele individuale. Repetați des instrucțiunile, mai ales dacă conțin cuvinte care sună similar;
• dacă purtați o mască facială, utilizați o peliculă transparentă, astfel încât elevii să poată citi pe buze. Acordați-le timp suplimentar pentru a procesa informații verbale și pentru a oferi un răspuns. Aceștia pot să folosească carduri de răspuns pentru a transmite informații (în loc de răspunsuri verbale);
• cereți elevilor să închidă ochii și să arate sursa fizică a unui sunet. Înregistrați o conversație și cereți elevilor să asculte și să reflecteze la ceea ce au învățat;
• cereți-i copilului să repete versurile din diferite melodii, aflați ce fel de muzică (sunete joase sau înalte) este cea mai provocatoare în acest exercițiu;
• elevii cu tulburare de procesare auditivă trebuie să stea aproape de tablă și de vocea profesorului;
• minimizați zgomotele care distrag atenția în sala de clasă;
• permiteți elevilor să poarte căști pentru a bloca sunetele de fundal în timpul lucrului;
• utilizați elemente vizuale (cum ar fi organizatorii grafici) și abordări multi-senzoriale pentru a susține informațiile auditive.

Redundanța dezvoltă fluența;
• dictați o afirmație și întrebați elevul ce poate deduce din ea (de exemplu: citirea printre rânduri, captarea emoției, dispoziția). Reformulați afirmațiile dacă este necesar. De asemenea, puteți utiliza scene și fragmente din filme, emisiuni TV și cărți audio pentru acest exercițiu;
• explicați-vă emoția atunci când vă adresați unui elev („Sunt fericit că ai depus mult efort în clasă!”).

Pentru a ajuta la creșterea stimei de sine și a motivației este important ca elevii cu tulburare de procesare auditivă sau orice altă tulburare de învățare, să învețe abilități compensatorii.

Discutați cu copilul dvs. despre punctele sale forte și despre provocările sale. Subliniați întotdeauna succesele unui elev cu afirmații pozitive: „Am observat că ai fost cu adevărat atent la ore astăzi”. Atribuiți succesele lor efortului intenționat pe care aceștia îl realizează, Învățați copiii cum să vorbească și să se susțină pe ei înșiși – o abilitate utilă și pentru mai târziu în viață. Ei ar trebui să știe să-și spună clar nevoile. Amintiți-i copilului sau elevului că îl veți sprijini întotdeauna și că ar trebui să folosească sprijinul fără rușine.